SSM5 la cald, Ziua 1 : Recuperarea în schizofrenie, cu Cristian Erdei

Cristian Erdei, medic psihiatru su psihoterapeut, ne-a ajutat să dăm startul și celei de-a V-a ediții a Săptămânii Sănătății Mintale cu o prezentare pe tema recuperării în schizofrenie. Zeci de clujeni de toate vârstele au venit la Biblioteca Județeană Octavian Goga din Mărăști pentru a afla mai multe pe acest subiect, pregătiți cu întrebările lor și tranformând astfel evenimentul într-un real dialog.

Ce au aflat ei?

Cristian a început cu întrebarea: „De ce e atât de puternic acest cuvânt, „schizofrenie”?” Se pare că are legătură atât cu trecutul, când diagnosticul pentru această boală era de „demență precoce”, denotând o condamnare certă, cât și cu prezentul, când reprezentările schizofreniei în mass-media țin de spectaculos și ajung mai mereu să fie stigmatizatoare. Realitatea este, însă, că diagnosticul de schizofrenie poate să însemne foarte multe lucruri, iar evoluția pacienților cu această boală diferă.

Știați că doar 6% din persoanele ce suferă de schizofrenie au un salariu? Dar că mai bine de jumătate din articolele din presa românească pe această temă au un caracter stigmatizator la adresa acestor persoane, asociindu-le cu violența și cu un risc crescut de suicid?

Modelul bio-psiho-social

Cristian a pus de la început accentul pe importanța modelului bio-psiho-social în a înțelege schizofrenia. Partea „bio” este adresată prin medicamentația antipsihotică, însă celelalte două sunt la rândul lor foarte importante. Atenție, nu ca înlocuire a tratamentului medicamentos, ci pe post de completare pentru că, așa cum ne-a spus Cristian, „O boală multifactorială precum schizofrenia are nevoie de un tratament multifactorial.”

Prezentarea a continuat înspre

• Simptomele bolii: acestea includ halucinații, idei delirante, limbaj dezorganizat, comportament dezorganizat sau catatonic, precum și simptome negative precum lipsa voinței sau a interesului pentru viață;
• Debutul bolii (mai rapid la bărbați);
• Epidemiologia bolii: aproximativ 1% din populația generală suferă de ea;
• Evoluția bolii;
• Co-morbidități și complicații, precum consumul de alcool sau droguri, care agravează boala, sau depresia post-psihotică, ce apare cel mai adesea după o internare și în cazul căreia medicația nu e compatibilă cu cea antipsihotică;
• Factorii de prognostic pozitiv versus negativ, inclusiv vârsta debutului, prezența sprijinului social, tipul debutului (rapid sau gradual), cât de precoce a fost tratamentul medicamentos, statutul socio-economic și personalitatea înainte de diagnostic etc.;
• Diagnosticele cu care se confundă schizofrenia, precum tulburarea psihotică acută (un episod psihotic care trece), tulburarea schizofreniformă (un diagnostic de așteptare, durează circa 1-6 luni) sau depresia;
• Tipurile de schizofrenie (paranoidă, catatonică, simplă, hebefrenică, nediferențiată și reziduală);
• Tratament: medicația anti-psihotică, dar și hipnoticele ce ajută somnul, benzodiazepinele contra anxietății adesea resimțite de persoanele cu schizofrenie etc.;
• Recuperare: Atenție! Recuperarea în schizofrenie nu va însemna neapărat vindecare, ci are mai degrabă legătură cu creșterea calității vieții și cu funcționarea socială a persoanelor ce suferă de această boală.
• Factorii predispozanți: de la cei genetici, în privința cărora nu putem face foarte multe, la cei psiho-sociali, ce în schimb îi putem înțelege și adresa (aceștia din urmă includ mame distante sau rejective, sau din contră, mame hiperprotective, tați pasivi și dominați de mame sau absenți; așa-zisa „dublă legătură”, atunci când există mesaje contradictorii între cei doi părinți în casă și deci o comunicare neclară; sciziunea maritală și competiția pentru copil);
• Factorii declanșatori precum stresul, rejecția sau abandonul;
• Factorii de menținere: conflictele interpersonale, consumul de substanțe toxice, izolarea socială;
• Factorii de protecție.

Cristian ne-a dat un exemplu pentru a înțelege mai bine procesul de gândire al unei persoane cu schizofrenie și în ce fel o putem ajuta:

Gândul: „Ceilalți îmi citesc gândurile.”

Emoțiile asociate: Teamă, furie.

Simptomele fizice: Anxietate.

Comportamentul: Izolare.

Reprodus în modelul ABC al terapiei cognitiv-comportamentale, un astfel de proces de gândire ar arăta astfel:

A: Persoana aude un zgomot. B: Persoana se gândește: „E diavolul.” (Noi ne-am putea gândi pur și simplu: „E pisica.”) C: Persoana ajunge să simtă multă anxietate.

Cristian ne-a explicat că intervenția psihoterapeutică poate ajuta mult la nivelul C, în ce privește consecințele unui astfel de mod de gândire.

El ne-a arătat de asemenea cum diferența între o idee delirantă și o alta „normală” ține de gradul de covingere: dacă o bună parte dintre noi credem că ar putea exista extratereștri sau telepatia, e posibil ca o persoană ce suferă de schizofrenie să fie convinsă că acestea chiar există.

Cristian ne-a trasat și legătura între evenimentul declanșator, atribuirile externe și interne pe care le va face persoana în cauză (unde intervin diverse scheme și erori de gândire precum săritul la concluzii și deficitul de atenție) și explicația pe care o va adopta persoana. Explicațiile stabile, personalizate și externe sunt marca persoanelor ce suferă de schizofrenie, datorate lipsei de resurse necesare să admită propriile deficiențe (ceea ce duce la externalizare) și a unei inflexibilități cognitive (o scăzută capacitate de a vedea și accepta idei alternative).

Prezentarea a pus foarte mult accentul pe importanța terapiei cognitiv-comportamentale, dând exemple de intervenții precum experimentul comportamental (bazat pe introducerea îndoielii, a explicațiilor alternative), training-ul de abilități sociale (pentru a învăța persoana cum să critice, cum să ceară o informație, cum să recunoască emoțiile etc.), gestiunea emoțiilor (non-confruntare, non-intruziune), tehnici de rezolvare a problemelor, jocuri de rol, mecanisme de coping (de exemplu, distragerea sau îngustarea atenției). Ședințele de terapie în sine vor consta în terapie individuală, cu familia și de grup, pentru pacienți sau pentru aparținători. Cristian a explicat și importanța dezvoltării psihiatriei comunitare, care pune accentul pe reintegrarea socială și recuperarea pacienților.

Concluziile trase au fost unele optimiste: Prin terapie, în schizofrenie:

1.  Crește aderența tratamentului medicamentos,
2.  Scad recăderile,
3.  Se reduc simptomele cronice și
4. Se reduc simptomele pozitive și se îmbunătățesc cele negative.

Întrebările publicului au fost numeroase și au atins subiecte precum: motivul pentru care schizofrenia se consideră nevindecabilă; existența în România a metodelor de intervenție discutate; profesiile pentru care un medic psihiatru nu și-ar da avizul în cazul unei persoane ce suferă de schizofrenie; componența echipei terapeutice; legătura între durata perioadei fără simptome și probabilitatea unui nou episod psihotic; sau durata episodului psihotic în sine, cu sau fără medicamentație.

Concluzia participanților a fost că a fost un eveniment extrem de bogat în informații, dar care a reușit să transmită o notă de optimism pe un subiect altfel prea adesea stigmatizat și discutat în termenii cei mai negativi.

Mai multe fotografii de la eveniment veți găsi pe pagina noastră Facebook: LINK. Vă așteptăm și la celelate evenimente din cadrul SSM5!

Ați putea fi interesați și de...

• Articolul pe tema „Schizofrenia” pe site-ul nostru: LINK
• Secțiunea „Ajutor” a site-ului nostru (cu informații despre tipuri de psihoterapii, găsirea unui specialist, diferența între psiholog și psihiatru și altele): LINK
• Serviciile de consiliere și psihoterapie oferite la prețuri accesibile prin proiectul nostru Centrul Minții: LINK

Material realizat de S.Ș.