A
patra zi a Săptămânii Sănătății Mintale l-a avut ca invitat pe
psihologul drd. Liviu Crișan, care ne-a vorbit despre perfecționism
și implicațiile sale. Publicul a avut ocazia să îl asculte
vorbind despre ce înseamnă să fi perfecționist, care sunt
costurile și capcanele acestui
lucru, dar și ce putem
face pentru a combate gândirea și comportamentele de tip
perfecționist.
Mai
în glumă, mai în serios, Liviu s-a definit pe sine ca fiind „un
perfecționist în recuperare” și ne-a arătat chiar cum și-a
refăcut slide-urile cu o noapte înainte de prezentare! Prelegerea
sa s-a axat pe acel tip de perfecționism care ne împiedică să
funcționăm și care poate fi definit
ca:
- Fixarea unor standarde foarte înalte, pentru orice fel de sarcini (ex. un proiect școlar - „Totul trebuie să fie 100% perfect”)
- Autocritică severă atunci când persoana își evaluază performanța (orice abatere de la standarde este considerată o dezamăgire față de sine – „O performanță de 90% este egală cu 0.”)
- Aspectul cel mai negativ: persoana se apreciază în mod global (valoarea sa ca om) din prisma performanței considerată imperfectă („Voiam 100% perfecțiune, am obținut 90% perfecțiune. Asta e egal cu 0, deci eu sunt egal cu zero.”)
În
continuare, Liviu a făcut o „anatomie”
a perfecționistului,
descriind cum se poartă, ce simte și ce gândește un
perfecționist:
- Are gândire perfecționistă: impune standarde foarte înalte și are reguli rigide. Este sensibil la erori, strict cu sine însuși și cu ceilalți și pedepsește asupru erorile.
- Are comportamente tipice: verifică excesiv fiecare aspect al muncii sale, nu poate delega sarcini, ascunde greșelile în loc să fie onest și încearcă să controleze percepția celorlalți despre sine. Totodată, evită anumite lucruri de teama că oricând ar putea să facă o greșeală, iar acest lucru ar fi insuportabil.
- Are automatisme: Cu timpul, perfecționismul se transformă într-un reflex: este constant nemulțumit, nimic nu e vreodată destul de bun.
- Are o lipsă de încredere cronică: atât în sine, cât și în ceilalți – asta deoarece consideră că dacă ceilalți vor observa că nu este perfect, îl vor părăsi, abandona, sau îl vor desconsidera total.
Cum
se naște perfecționismul?
Psihologul
a creionat originile perfecționismului, vorbind despre:
- Părinți critici, cu standarde înalte
- Un atașament anxios în copilărie
- Istoria unui abandon (ex. copilul se învinovățește pentru divorțul părinților)
- O școală de elită
- Profesori severi
- Lipsa unui model adecvat
- Recompensele primite pentru comportamentul perfecționist
Odată
născut, perfecționismul tinde să se auto-perpetueze din cauză că
persoana se mișcă într-un
cerc vicios, din
care orice ar face, ajunge la aceeași
dezamăgire, tristețe, anxietate sau chiar depresie. Cu ajutorul
unei diagrame, Liviu a simplificat acest proces și a reușit să ne
explice cum:
(1)
Ne setăm standarde înalte (2) pe care nu le putem atinge (eșuăm
puțin sub pragul de perfecțiune)
(3) pentru ca mai apoi să ne autocriticăm foarte asupru (1) și să
ridicăm și mai mult standardele
sau
- (1) Ne setăm standarde înalte (2) pe care le atingem (3) însă desconsiderăm succesul nostru, pe motive cum ar fi: „Asta nu e performanță, oricine ar fi putut.” sau „De fapt nu a fost bine 100%.” (1) și ridicăm și mai mult standardele, pentru a ne demonstra că putem reuși în orice condiții.
„Totuși...
Este copleșitor să fi perfecționist”, a anunțat Liviu, după ce
a admis că există într-adevăr povești de succes ale
unor oameni care nu s-au mulțumit cu o performanță aproape
perfectă.
Paradoxl
perfecționismului
Acesta
se referă la faptul că
persoanele perfecționiste consideră că efortul pe care îl depun
este direct proporțional cu rezultatul final. Însă de cele mai
multe ori nu este așa. Până la un punct, efortul, motivația,
standardele înalte și sacrificiile contribuie într-adevăr liniar
la „acumularea” performanței. Însă de la un punct încolo,
prea mult efort poate să însemne stress, emoții negative,
exagerare și suferință, iar asta, inevitabil, va scădea
performanța și va periclita succesul. Liviu a sintetizat costurile
perfecționismului:
- Stress exagerat
- Program supra-aglomerat
- Performanță redusă
- Creativitate redusă
- Anxietate și depresie
- Relații tensionate cu ceilalți
- Izolare socială
- Șomaj/abandonul studiilor sau al responsabilităților
- Abuz de substanțe
O
latură ascunsă a perfecționismului este procrastinarea.
Poate nu este intuitiv pentru mulți, însă s-a dovedit că
perfecționiștii au mai multe comportamente de autosabotare, prin
crearea unor condiții de mediu care să justifice dacă și când o
sarcină nu le
iese perfect („Dacă aș fi avut mai mult timp, sigur ieșea de
10!”)
Ce
e de făcut, atunci?
În
primul rând, Liviu ne-a povestit din experiența sa ca terapeut că
perfecționiștii nu vor să se schimbe, pentru că ei cred că au
ajuns să fie performanți tocmai datorită trăsăturilor lor
perfecționiste. Prin urmare, Liviu le cere acestora să deseneze pe
un cerc cât de mult le ocupă perfecționismul viața, pentru ca mai
apoi să „înghesuie” și celălalte sfere ale vieții lor
(familia, prietenii, hobby-urile etc.). Astfel, pacienții își dau
seama că pot să reducă din comportamentele perfecționiste și să
lase loc
și altor lucruri. În cele ce urmează, Liviu ne-a dat câteva
sfaturi
pentur a învinge tendințele perfecționiste (într-un stil cald și
inspirațional):
- Să vedem și nuanțele de gri ale vieții: nu există doar lucruri făcute mizerabil sau lucruri făcute impecabil.
- Să cunoaștem și să aplicăm Principiul lui Pareto: 80% dintre realizări și succes sunt realizate cu 20% din efort. Are rost să investim încă 80% din efort doar pentru a „finisa” performanța și a o ridica la 100%?
- Să căutăm activități care ne determină o stare de „flow”, adică ne captivează doar de dragul activității.
Să
facem unele lucruri contrar față
de ceea ce ne
dictează perfecționismul
– de exemplu, dacă avem tendința de a verifica de 5 ori un text,
să îl verificăm o singură dată...și să vedem ce se întâmplă.
Am putea fi surprinși să
vedem că
lucrurile nu vor scăpa de sub control!- Să ne înconjurăm câteodată de oameni relaxați și să vedem cum e să faci activități fără să insiști ca ele să iasă perfect.
- Să observăm natura, pentru că ea nu are standarde, ea pur și simplu există și ne putem bucura de ea oricând, oriunde.Ați putea fi interesați și de...
- Articolul „Procrastinarea” a site-ului nostru, pe tema amȃnării nejustificate a ȋnceperii unei acţiuni: LINK
- Articolul„Personalitatea obsesiv compulsivă”, care împarte trăsături cu comportamentul perfecționist: LINK
- Serviciile de consiliere și psihoterapie oferite la prețuri accesibile prin proiectul nostru Centrul Minții: LINK
Material realizat de Claudia Găgeanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu