Ce ai face dacă ai putea spune un singur
cuvânt? Răspunsul nostru este: teatru! Fie că vrei să exprimi o anumită emoție
sau vrei să transmiți un mesaj anume, am aflat duminică, 7 septembrie 2014, alături
de Valerian Collot, că un singur cuvânt poate fi de ajuns. Rețeta este
următoarea: se adaugă un cuvânt, o porție zdravănă de personalitate, o jumătate
de lingură de dorință de auto-exprimare și o legătură de exerciții de
improvizație și voila! Iar pentru o aromă îmbietoare de râsete, puteți oricând presăra pe fața
dumneavoastră un nas roșu de clovn.
Ne-am început atelierul într-un mod mai puțin
convențional, dar cu siguranță plăcut: prin masaj. Asta pentru că, după spusele
lui Valerian, exprimarea prin teatru are nevoie de un corp treaz, pregătit de
mișcare. Și cei 14 litri de apă consumați au fost dovada faptului că teatrul
are nevoie, într-adevăr, de foarte multă mișcare!
După câteva exerciții de încălzire,
instrucțiunile trainerului au venit foarte clar: „Formați rapid echipe de câte
patru oameni. Acum aveți 15 minute să pregătiți o piesă de teatru și să o
interpretați în fața celorlalți.” În acest scurt interval de timp, actorii au
fost nevoiți să născocească un scenariu, să inventeze rapid o recuzită, să
așeze piesa în scenă și să joace rolurile imaginației lor în fața publicului.
Rezultatul? Ei bine... de la turiști asaltați de localnici mult prea dornici de
socializare, la aventurieri entuziaști care sar cu umbrelele din avion și până
la zombie hotărâți să distrugă romantismul unui picnic în aer liber, putem
spune cu certitudine că simțul creativ a fost la el acasă!
Pauza de masă a fost binevenită. Cu burțile
lipite de spate, fiecare s-a împrăștiat care încotro pentru a găsi câte ceva de
înfulecat. Dar imediat ce am găsit ce căutăm, ne-am grăbit către punctul de
întâlnire. Doar nu credeați că am mâncat singuri. Am luat masa împreună, ca o
adevărată echipă!
Ajunși înapoi în sala de atelier, lenea și
somnul de după masă n-au avut timp să se instaureze. O nouă serie de exerciții
ne-au pus în priză și ne-au stârnit din nou cheful de actorie. Și cum timpul a
început să se scurgă, ce altă cale de a ne apropia de sfârșitul atelierului ar
fi fost mai potrivită, dacă nu cu interpretarea vieții noastre? Prezentatorul
anunță începutul spectacolului, camerele rulează, publicul aplaudă și în stilul
propriu, clovnii intră pe scenă. Folosind un singur cuvânt, dar cu multă
originalitate, interpreții nu au întârziat să smulgă râsete sincere din partea
publicului. Dansuri care mai de care mai neobișnuite, stiluri de mers total
ieșite din tipar, saluturi cât mai originale și gesturi cât mai expansive,
toate au contribuit la interpretări demne de aplauzele audienței.
Iar când s-a făcut, într-un final, ora 17, am
înțeles fiecare foarte bine de ce 7 ore de atelier au trecut atât de repede.
Timpul zboară atunci când te distrezi!
Articol scris de Șerban Condrea, voluntar Minte Forte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu