Povestea unui drum non-formal către sănătatea mintală

Cunoașteți cu siguranță sentimentul de plenitudine și satisfacție pe care îl ai atunci când ai dus la bun sfârșit un lucru, mai ales după ce i-ai dedicat mult timp de pregătire și cele mai prețioase resurse mintale de care dispui. Pentru noi, cei de la Minte Forte, o astfel de experiență a fost training-ul internațional „The Non-Formal Road to Mental Health”.

            L-am organizat în perioada 3-9 noiembrie 2014, în Măguri-Răcătău, județul Cluj, cu o  finanțare de la Comisia Europeană prin programul Erasmus+.  Scopul training-ului a fost formarea lucrătorilor de tineret pe metode non-formale de promovare a sănătății mintale și ne bucurăm să vă povestim despre el în cele ce urmează.

            

         

            Ziua 1: Începutul drumului

         

            Începem povestea cu un INTRO audio-vizual:

           Trebuie spus că „The Non-Formal Road to Mental Health” nu este doar numele acestui training internațional, ci o reflectare a direcției principale pe care Minte Forte și-a propus-o în educația cu privire la sănătătea mintală. Învățarea prin experiență este un principiu pe care Minte Forte îl susține și pe care îl va aplica tot mai mult în programele sale educaționale.

Ne-am reunit la Măguri-Răcătău 26 de lucrători de tineret din domeniul sănătății mintale, reprezentând cinci țări: România, Slovenia, Italia, Irlanda și Polonia. Pe perioada celor șapte zile de training, am fost implicați în simulări, teatru și dans, pictură, desen și colaj, exerciții de reflecție și introspecție și alte activități de educație non-formală care pot susține sănătatea mintală a unei persoane. Creatorii acestui training, adică Dumitrița Simion, Alexandra Popeanu și Bogdan Romanica au conceput aceste metode și le-au propus celorlalți lucrători din domeniul sănătății mintale, în primul rând pentru a le experimenta „pe propria lor piele” și pentru le alege apoi pe cele care răspund cel mai bine grupurilor țintă cu care fiecare lucrează în țara sa.

Am început această aventură încercând să ne cunoaștem, dar și stabilind câteva reguli. Trainerii noști s-au dovedit foarte abili în a ne facilita procesul de cunoaștere și interesați de așteptările noastre în legătură cu educația non-formală în sănătatea mintală, obiectivele personale și posibilele dificultăți pe care credeam că le vom întâmpina. Acestea fiind spuse, încă din prima zi s-a creat o atmosferă de colaborare de un real ajutor.

           

            Ziua 2: Educația non-formală și emoțiile

Prima parte a zilei a fost dedicată inițierii în educația non-formală, prin intermediul unui model care reflectă ciclul învățării prin experiență și diferitele stiluri de învățare, cunoscut și sub numele de Ciclul Kolb.

Apoi am intrat în profunzimea convingerilor noastre cu activitatea numită „Fotografii ale vieții mele”: pornind de la analogia dintre modul nostru de a gândi și o cameră de fotografiat și metafora experiențelor pe care le-am trăit ca fotografii păstrate în mintea noastră. Caracteristicile fotografiilor, adică ale experiențelor noastre, depind de trăsăturile camerei de fotografiat, adică de stilul nostru de gândire, de percepția timpului, de ceea ce ne motivează, de ceea ce ne dă sens, etc. Este foarte important să cunoaștem cât mai bine caracteristicile propriei camere de fotografiat, să ne explorăm pe noi înșine și modul nostru de gândi, de a simți, de a percepe lumea și pe ceilalți, pentru a înțelege cum putem să influențăm calitatea experiențelor pe care le “fotografiem”.

După ce am înțeles cât de diferite sunt lentilele prin care fiecare privește viața, ne-a fost oferită o experiență prin care am putut aprofunda aceste concluzii. În grupuri mici, am creat mici scenete în care fiecare dintre noi a avut un personaj prestabilit și am ilustrat împreună diferitele comportamente și interpretări pe care persoane diferite pot să le aibă într-o situație care este aceeași pentru toți.

 Apoi ne-am poziționat în funcție de personajele interpretate, pe axa sănătății mintale, pe care fiecare persoană se regăsește. Am concluzionat că sănătatea mintală nu este un bun dat, imuabil si identic, că fiecare dintre noi are elemente de sănătate, dar și elemente problematice. În toate perioadele vieții noastre pendulăm pe această axă, fie spre polul pozitiv, fie spre cel negativ, influențați fiind de ceea ce ni se întâmplă, de vulnerabilitățile personale și de punctele tari care ne ajută să creștem și să depășim dificultățile.

Ziua 3: Explorarea emoțiilor și găsirea de sens

Drumul către noi înșine a continuat prin desenarea unei mandale. Mandala este un simbol și un ritual de origine hinduistă și budistă, reprezentând Universul și care în exercițiul nostru a  reprezentat universul personal. Desenul mandalei a fost folosit cu scop de auto-descoperire și de explorare a emoțiilor, iar la finalizarea ei am avut o discuție despre emoțiile și elementele propriei noastre identități, așa cum s-au reflectat ele în mandala.

Unul dintre cele mai adânci sentimente ale oamenilor este încrederea, pe care am avut ocazia să o explorăm și să o cultivăm în activitatea următoare, care ne-a provocat la sărituri de încredere în secvențe progresive: de la balansarea în față și în spate în perechi și în grupuri mici, în brațele celorlalți, la saltul cel mare, de la înălțime, pentru a fi prins de întregul grup.

Aceste activități ne-au provocat o varietate de emoții, ne-au făcut să reflectăm asupra capacității noastre de a acorda încredere nouă și altora și ne-au oferit și satisfacția că pe măsură ce experimentam, de ne creștea încrederea în noi și în grupul din care făceam parte.

Activitatea care ne-a făcut să ne gândim la viața noastră și sensul ei a fost “Călătoria eroului”. A constat într-o plimbare de grup prin natură, pe parcursul căreia am discutat în perechi momente importante din viața noastre, asociate diferitelor etape din traseul unui erou (după Joseph Campbell) și am reflectat la propria noastră misiune în viață. 

La sfârșitul acestei zile intense am avut parte de încă o confruntare cu noi înșine, de această dată pentru a da „Un interviu pentru viață”. Ne-am întrebat care sunt calitățile și punctele tari de care fiecare dintre noi dispune și care pot fi valorificate pentru a avea o viață cât mai bună.

Ne-au ajutat acest scurt clip video: 

și discuțiile în grupuri mici despre punctele tari psihologice pe care le avem, pornind de la Inventarul Punctelor Tari Psihologice.

Ziua 4: Foto-voice și o vânătoare inedită de comori

Cu toții știm zicala “O fotografie valorează cât o mie de cuvinte”.  Dar ce se întâmplă atunci când fotografia și cuvintele își unesc forțele? Rezultatul este foto-voice, adică fotografiile cu voce, care surprind imagini pe o anumită temă (în acest caz “mesajele terapeutice din jurul nostru”) și cărora le este asociat un mesaj/o descriere. Din exercițiul nostru de foto-voice au reieșit fotografii foarte creative și într-adevăr terapeutice, care ulterior au fost făcute cunoscute printr-o serie de expoziții în locuri publice din Cluj-Napoca (Casa de Cultură a Studenților, Biblioteca Centrală Universitară, Zorki Photo Cafe). 

A urmat apoi o vizită inedită în Cluj-Napoca, pe care am desfășurat-o într-o manieră mindful, adică cu mintea plină de momentul prezent. A fost o activitate care ne-a schimbat perspectiva despre explorarea unui oraș, fie unul în care nu am mai fost niciodată fie unul în care locuim.

Ziua 5: Gestionarea emoțiilor și libertate prin dans

Fiecare  persoană are diferite metode de a face față emoțiilor negative. Prin realizarea unor colaje cu metodele noastre de gestionare a emoțiilor, am împărtășit unii cu ceilalți ceea ce funcționează pentru noi și am învățat ce îi ajută pe alții să depășească momentele dificile.

Însă nu doar reducerea emoțiilor negative contează, ci este foarte important să ne îmbogățim existența cu emoții pozitive. O modalitate de a face acest lucru este să fim atenți la lucrurile care ni se întâmplă și pentru care merită să fim recunoscători și de asemenea la persoanele care ne ating viețile într-un mod pozitiv să ne exprimăm recunoștința.

                Așadar, noi ne-am gândit la ultimele 7 zile pe care le trăisem și am făcut o listă cu lucrurile pentru care ne simțeam recunoscători: mâncarea delicioasă de la pensiune, munții care ne înconjurau, oamenii frumoși pe care îi întâlnisem și multe altele. Apoi, în modul progesiv în care ne obișnuisem deja în acest training, am trecut la un nivel mai profund și am scris fiecare câte o scrisoare de recunoștință unei persoane care ne-a influențat pozitiv, care a contribuit într-un mod semnificativ la viața noastră. Când grupul s-a reunit, nu am discutat despre conținutul scrisorilor, ci despre emoțiile provocate de scrierea lor.

Nu intrăm în detalii, dar vă mărturisim că acesta a fost momentul în care au curs cele mai multe lacrimi și nu din acelea care secătuiesc, ci care limpezesc.

Totuși, după atâtea discuții despre emoții, am lăsat cuvintele la o parte și am dat ocazia corpului să comunice. Conduși de muzică, ne-am încălzit eliberat rând pe rând capul, spatele, mâinile și picioarele și le-am lăsat să danseze, am pictat camera cu mișcări, am dansat emoții, ne-am plimbat legați la ochi printr-o pădure fermecată alcătuită din oameni, am improvizat mișcări în perechi, păstrând mereu un punct de contact între noi, am comunicat între noi prin priviri și mișcări etc.

Ziua 6: Sănătatea mintală în clipuri video

Fiecare grup a creat un clip video de promovare a sănătății mintale. Am ales un mesaj pe care să-l transmitem, am învățat să realizăm un script (adică planul secvențelor video pe care urma să le filmăm), ne-am împrietenit cu camera video, ne-am jucat de-a actorii și în final am editat materialul filmat. Au rezultat 5 clipuri video, despre importanța apelului la ajutor când ne confruntăm cu probleme de sănătate mintală și despre lucrurile pe care le putem face pentru a ne menține sănătoși.

Ziua 7: Noi drumuri non-formale

Orice ciclu al învățării non-formale se încheie cu aplicarea a ceea ce s-a învățat. Nimic nu rămâne la un nivel pur teoretic, ci se focalizează pe practică: „ce pot să fac cu ceea ce știu?”, „cum pot să folosesc ceea ce știu?” Astfel că în ultima zi a training-ului nostru, fiecare participant a conceput și propus o metodă de educație non-formală, în care i-a implicat pe ceilalți participanți. Creativitatea și-a spus din nou cuvântul, am învățat unii de la alții metode foarte variate, de la plimbări prin natură, la jocuri de volei, exerciții de respirație, jonglerie etc., toate cu obiective clare de învățare și urmate de reflecție și discuții.

Când a venit momentul să ne luăm rămas-bun, nu ne-a fost deloc ușor, pentru că după 7 zile de introspecție, reflecții de grup, dans, muzică, împărtășiri și alte momente foarte intense, firele care ne uneau se strânseseră foarte mult. Dar ne-am despărțit tot în stilul nostru non-formal, printr-o activitate care ne-am oferit unii altora recunoștință și încurajare și cu siguranța că acesta a fost doar începutul drumului. 

Vă invităm să vizionați și materialele video care ilustrează desfășurarea acestui training:

https://www.youtube.com/channel/UC19vDCxT0qSE0PDW6-XkUuw

Articol realizat de

Maria Ștefania Ionel

Dumitrița Simion